IESIREA DIN CRIZA-PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”

Este cea din urma ora, nu mai e loc de amanari si intarzieri! Sa ne dezmeticim, sa ne trezim si sa aruncam superficialitatea! IESIREA DIN CRIZA IESIREA DIN CRIZA-PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!” [...] „Mi-am propus să nu mai vorbesc despre criza economică. Dar pentru că situaţia se înrăutăţeşte continuu şi nemulţumirile, justificate, se înteţesc, mi-am zis că nu se cade să-mi opresc cuvântul. (…) Dăm la tot pasul peste impasuri fără speranţă de ieşire, peste drame care sfârşesc tragic, peste chipuri ale nenorocirii, ruşinii şi mizeriei. Neliniştea, îngrijorarea, falimentul, şomajul, nesiguranţa şi suspiciunea stăpânesc. Este o stare vrednică de plâns… E nevoie să ni se spună cu tărie că noi trebuie să ne schimbăm, asta să fie lozinca noastră. Acum este un prilej, pe care în alte situaţii nu l-am fi luat în seamă, un prilej de a ne mărturisi înfrângerea, neputinţa, păcatul. Să avem bărbăţia care să ne ducă la pocăinţa pe care o cere această clipă: acum, fără întârziere, nu mai e timp de pierdut! Să recunoaştem că ne-am înşelat, că ne-am înţeles greşit viaţa, că nu ne-am propus scopuri înalte, că am consimţit cu săvârşirea fărădelegii. Din păcate, neadevărul, lipsa transparenţei, necinstea, nepăsarea, necuviinţa au câştigat teren în viaţa noastră. Este vremea să ne aplecăm mai serios asupra noastră, să ne cercetăm pe noi înşine, să ne pocăim pentru păcatele noastre. Este cea din urmă oră, nu mai e loc de amânări şi întârzieri! Suntem răspunzători pentru sufletul nostru. Să nu-i mai judecăm acum pe ceilalţi, ci să ne îndreptăm cu dragoste şi către cei care nu sunt neapărat din cercul nostru de rude şi cunoscuţi, căci am fost foarte zgârciţi în filantropia noastră, în iubirea de fraţi şi iubirea de Dumnezeu. Nu l-am îmbrăţişat strâns pe sărac, nu am suferit din tot sufletul cu cel suferind, nu am sărit în ajutorul aproapelui cu dragă inimă. Nu dorim acum să provocăm vinovăţii şi să fabricăm vinovaţi, dar va trebui să recunoaştem cu toţii că putem să facem mult mai mult bine, pe care din diferite motive nu îl facem. Criza de acum este un bun prilej care ni se dă, ca să ne scoatem masca, să devenim mai adevăraţi, mai sinceri, să nu ne mai batem joc de noi înşine. Să lăsăm puţin fotoliul moale, să aprindem măcar o lumânare, să mângâiem, ca să fim şi noi mângâiaţi. Să lăsăm puţin televizorul, trândăvia şi confortul. Să devenim mai serioşi. Să ne venim în fire, să ne dezmeticim, să ne [trezim] şi să aruncăm superficialitatea. Prosperitatea pleacă de la noi. Asupra Greciei se adună nori negri. Deznădejdea dă târcoale de la casă la casă. În scurt timp vom avea tăieri de curent. Ţara se va cufunda în întuneric. Vor ajunge să vândă lumânări şi pe drumuri. Bun este interesul fiecăruia, dar de râvnit este păstrarea demnităţii grecului. Europa vrea să ne sugrume? Grecia se pierde? Nu o vom lăsa să se piardă călcată în picioare. Vom readuce tradiţia noastră ortodoxă, cunoscuta noastră istorie, cumpătarea şi bunăcuviinţa. Slujitorii Biserici erau doctori de suflete şi înţelepţi desăvârşiţi, oameni învăţaţi şi învăţători ai poporului, iar binefăcătorii, suflete nobile. Criza de azi dărâmă din temelii mentalitatea parvenitismului şi – de voie, de nevoie – ne reîntoarcem la un trai limitat la strictul necesar, la simplitate, la bărbăţie sufletească şi la îngăduinţă faţă de ceilalţi. În acest sens, mândria naţională nu este un păcat, iar ecumenicitatea Ortodoxiei este podoabă de mare preţ. Pe grec îl ofensează defăimarea, neadevărul, înşelăciunea, subestimarea şi batjocura. Cuminţenia a fost dispreţuită, ironizată şi scoasă din viaţa noastră şi acum, iată rezultatele. Pudoarea, aruncată la coşul de gunoi, iar deşteptăciunea, politeţea şi nobleţea lăsate de părinţii noştri le-am folosit în scopuri viclene. Mai ales pentru interesul propriu. Această răsturnare a valorilor a fost brutală, dorită şi rapidă. Educaţia s-a călcat în picioare. Principiile, idealurile şi instituţiile, terfelite în mod repetat şi sistematic. Unii, puţini, au reacţionat, dar nu îndeajuns de convingător, temându-se la rândul lor de reacţii. Repetăm: nu există altă soluţie decât acceptarea publică a multelor noastre greşeli, cu toată sinceritatea, îndrăzneala şi smerenia. Nu atât ca să treacă furtuna, ci pentru reîntoarcerea la un mod de viaţă fără stres, teamă, nesiguranţă şi anormalitate. Curăţia este indispensabilă. Am obosit de promisiuni, de neadevăruri, de ieftinătăţi. Nepocăitul paranoic doreşte să stăpânească în continuare, pentru a câştiga roadele nebuniei lui. Răsturnarea imediată corupţiei va contribui cu siguranţă la vindecarea mecanismului guvernamental. Iubirea de virtute îl va întrarma cu tărie pe grec pentru ieşirea din grava criză economică şi din orice criză. Aşa credem, nădăjduim şi ne rugăm”. 16 octombrie 2011 integral la sursa traducerii in limba romana: Graiul Ortodox