DESPRE DROGURI , DESPRE DEPENDENTA DE DROGURI SI VINDECARE

DROGURI

DESPRE DROGURI , DESPRE DEPENDENTA DE DROGURI SI VINDECARE

DESPRE NARCOMANIE SI NARCOMANI

de Dr. Dmitri Aleksandrovici Avdeev

Acest flagel este cumplit, raspandindu-se galopant in Rusia. Iata doar cateva cifre care atesta proportiile si profunzimea afectarii de droguri a societatii noastre: 2% din populatia tarii este dependenta in mod persistent de droguri; in ultimii zece ani, narcomania a crescut de 10 ori printre copii si adolescenti, incat actualmente se considera ca exista la noi peste o jumatate de milion de copii narcomani.

Voi adauga ca un singur narcoman „molipseste“ pana la alti 60 de oameni. Acest fapt este legat de difuzarea si de revinderea narcoticelor. Narcomanul face asta in principal ca sa aiba o sursa de venit constanta pentru a-si cumpara portia zilnica de drog.

As mai spune ca narcomania nu poate fi vindecata practic nicaieri in lume (terapia are succes doar in 2-3% din cazuri). Problema este ca aici avem de-a face cu o boala mai mult duhovniceasca decat trupeasca. Iar procesul tratamentului consta nu atat in utilizarea medicamentelor, cat in reeducare, in recuperare indelungata si minutioasa.

Definitie

Potrivit definitiei date de Organizatia Mondiala a Sanatatii, „narcomania reprezinta starea de intoxicatie periodica sau cronica, vatamatoare pentru om si pentru societate, produsa de consumul narcoticelor (de provenienta naturala sau artificiala)“. Conditiile a caror intrunire este necesara pentru a considera pe cineva narcoman sunt urmatoarele:

- atractia de neinvins fata de narcotice;

- toleranta crescanda (marirea dozei);

- dependenta fizica si psihica de narcotice.

Problema narcomaniei are multe aspecte. Ea este si morala, si medicala, si sociala, si juridica.

Dependenta

Impatimirea de narcotice este deja constituita dupa doua-trei luni. Deseori omul devine sclav al narcoticelor chiar dupa prima injectie. Voi mentiona aici si ca, de la inceperea consumului de substante narcotice (cum ar fi heroina), narcomanul mai traieste in medie sapte-opt ani, uneori zece-doisprezece – insa aceasta nu este viata, ci mai degraba un chin continuu.

La narcoman se dezvolta dependenta fizica si psihica de narcotice. Dependenta fizica se realizeaza in urma infiltrarii narcootravii in mecanismele profunde ale metabolismului si in procesele biochimice din organism, incat acesta ajunge sa-si pretinda portia regulata de drog. La fiecare zece-douasprezece ore, narcomanul simte dorinta de neinvins de a-si lua doza, care pana la un moment dat creste in continuu.

Daca din oarecare cauze nu poate sa-si ia drogul, narcomanul se chinuieste cumplit: il trec sudori reci, apar greata, voma, dureri articulare, senzatie de slabiciune, dureri abdominale, tremur in tot corpul. Depresia, tensiunea interioara, anxietatea sunt insotitorii obisnuiti ai abstinentei.

Dependenta psihica este o manifestare si mai grava a narcomaniei. Potrivit expresivei descrieri pe care o dau narcologii acestei stari, narcomanul simte fata de narcotice „dragoste“: ca un indragostit, el se gandeste tot timpul la obiectul dorintelor sale, asteapta mereu intalnirea cu el si nazuieste catre el, se bucura daca intalnirea este pe punctul de a avea loc, se intristeaza si se enerveaza daca ea este amanata; este gata de orice ca sa fie mereu alaturi de narcotice (S. Belogurov, 1998). Personalitatea narcomanului sufera transformari radicale.

Inca o remarca scurta: consumul de narcotice aduce vatamari foarte puternice, cateodata ireversibile, sanatatii omului. Sufera grav creierul si tot sistemul nervos, imunitatea scade, ficatul e distrus, inima slabeste. Nu exista organ ori sistem din organismul narcomanului care sa ramana neafectat. Aproximativ 80% dintre narcomani sunt infectati cu virusul hepatitei B. Cam aceeasi frecventa o are la narcodependenti infectia cu HIV.

Unde sunt radacinile narcomaniei?

Care este cauza principala a consumului de narcotice? Lipsa duhovniciei. Consumul de narcotice este un pacat comis cu buna stiinta, care cu timpul „odrasleste“ multe alte pacate. „Desfatarea“ adusa de narcotice este doar o iluzie, o amagire, insuflata jertfei omenesti de catre demon. Iubirea de placeri si imbuibarea pantecelui, iubirea desfatarilor trupesti si lenevia, inmultite cu necredinta sau cu putina credinta, cu neintelegerea pricinilor si a rosturilor pentru care traieste omul pe acest pamant – iata radacinile duhovnicesti ale narcomaniei.

In mare masura sunt vinovati parintii, care nu si-au invatat copiii credinta crestineasca (fiindca deseori sunt ei insisi necredinciosi), nu i-au deprins cu ascultarea, n-au urmarit cu ce sau cu cine isi petrece vremea fiul sau fiica lor. Si rezultatul nu s-a lasat asteptat.

Ajungem sa constatam cu groaza ca printre tineri drogurile devin in ziua de astazi ceva de „bon ton“. A te droga inseamna a fi adult, independent, modern. Din pacate, nu sunt putini cei ce gandesc asa. Multe institutii de invatamant mediu si superior ar trebui inchise pentru carantina, cu afisul: ATENTIE, NARCOMANIE! lipit la intrare.

Cateodata, in timpul consultatiei iti vine sa strigi: „Oameni! Veniti-va in fire!“ Iata doar un exemplu. La consultatie au venit o mama cu fiica ei de 15 ani. In cursul convorbirii a iesit la iveala ca fata fuma de la 11 ani, putin mai tarziu a inceput sa curveasca, iar de la 13 ani sa consume heroina. Iti ingheata sangele in vine cand auzi istorii de acest fel. Nu-ti vine sa-ti crezi urechilor – dar, vai, aceasta este cruda realitate.

Zilnic pier oameni din cauza drogurilor, in timp ce altii isi fac prima injectie din viata cu substanta ucigasa.

Asadar, sa ne amintim: cauza profunda a narcomaniei sunt pacatele si patimile. Iar alaturi de acestea se afla dracii, care il cheama pe om sa se apuce de „ac“ ori sa inghita o mana de tablete psihotrope. „Nemasurata este ura diavolului fata de neamul omenesc“, scrie episcopul Varnava (Beliaev), „pe care il arunca nu in raiul ce i-l promite, ci in iad, inca de aici, de pe pamant – si mari sunt ratacirile si nechibzuinta oamenilor care, pentru aceasta amagire, platesc cu propriile chinuri de nedescris si cu lepadarea cu voie de fericirea vesnica si adevarata!..“

Iata un alt exemplu. La consult – o femeie de varsta mijlocie cu fiul ei de 19 ani. Ea era deprimata, glasul – intretaiat de lacrimi. In familie – necaz. Fiul – narcoman. „Vechimea“ in consumul de narcotice – doi ani. Alexei – asa il chema pe baiat – a spus ca la inceput, „ca toti“(!) din anturajul sau, a fumat marijuana – din ce in ce mai mult. Odata, dupa un concert de muzica rock, niste cunoscuti i-au propus sa se injecteze. In scurt timp nu mai putea fara heroina, „s-a legat de ac“ puternic...

In continuare, istorisirea lui Alexei si completarile mamei lui au calchiat cu exactitate relatarile multor narcomani carora am avut prilejul, de-a lungul anilor de munca, sa le dau ajutor psihoterapeutic. Iata unele detalii ale acestei istorisiri: inselarea la nesfarsit a parintilor; discutii misterioase la telefon, dupa care urma disparitia de acasa; vinderea lucrurilor personale, apoi furarea de la parinti a unor obiecte de pret si bani; inrairea; depresii nemotivate sau stari de excitatie; restrangerea la minimum a intereselor; slabire; crize de astenie; insomnie; imposibilitatea de a invata sau de a munci undeva in momentul respectiv, din pricina starii psihice si a felului in care se simteau.

Alexei a reusit mult timp sa ascunda de parinti impatimirea sa pierzatoare. Acestia au aflat ca fiul lor este narcoman descoperindu-l in camera sa in stare de soc, datorata unei supradoze de heroina. Era galben tot, aproape ca nu mai respira. Daca Salvarea n-ar fi ajuns la timp, sansele lui de a ramane in viata ar fi fost practic nule. Alexei a fost realmente smuls din ghearele mortii...

Incercarile parintilor de a-si smulge fiul din intunericul drogurilor au dat, din fericire, unele rezultate pozitive. Alexei a hotarat s-o rupa cu drogurile, constientizand perfect durerea, suferintele si greutatile pe care avea sa le intampine in drumul spre insanatosire. Obisnuitele canale de difuzare a otravii si „prietenii“ n-au fost usor de biruit. De pilda, oamenii de la care pana mai ieri cumpara narcoticul au inceput sa i-l propuna practic pe nimic. „Ia cu incredere“, spuneau ei, „o sa-mi dai dupa aia“. Acesti oameni nu ii dadeau pace nici in spital. Parintii lui Alexei au ramas stupefiati de tupeul si de lipsa de scrupule a narcotraficantilor. Numai cu timpul, dupa ce Alexei a fost mutat la niste rude din celalalt capat al orasului, a slabit presiunea lor.

Tratamentul in narcodispensar a adus, potrivit spuselor lui Alexei, doar o imbunatatire neinsemnata a felului in care se simtea. A indurat cu greu despartirea de droguri. I s-au facut perfuzii, i s-au dat vitamine, sedative – insa atractia spre narcotic a ramas irezistibila, sufleteste se simtea groaznic, intreaga lume i se parea cenusie, amorfa, oribila. La o saptamana dupa iesirea din spital, n-a rezistat si si-a facut o injectie cu heroina. Fundatura.

Citind un anunt in ziar, parintii au mers cu el la un centru narcologic particular. O saptamana de internare costa peste cinci sute de dolari. Accentul in terapie era pus pe folosirea nu stiu caror „medicamente scumpe si foarte eficace“... Dupa tratamentul in acest centru n-a rezistat fara narcotice decat trei saptamani. Si iarasi a cazut. Toti erau deznadajduiti...

Si numai dupa catva timp Alexei si parintii lui si-au amintit de Dumnezeu, de faptul ca au fost botezati intru Ortodoxie. Nu le mai ramanea decat nadejdea in milostivirea lui Dumnezeu. Tocmai aceste ganduri i-au adus in Biserica. Totodata, au facut apel la specialisti, la medici si psihiatri ortodocsi.

Cred ca, daca Alexei va ramane statornic in dorinta de a termina cu narcoticele, iar pocainta lui va fi sincera si adanca, Domnul Isi va arata negresit mila catre el. Convingerea mea este intarita de numeroase cazuri de vindecare, cand oameni care aveau chiar „vechime“ mare in consumul de droguri au rupt-o cu ele. I-a izbavit un singur lucru: credinta in Dumnezeu. Iar acesteia i-au urmat si lupta cu pacatul, si silinta de sine, si rugaciunea, si pocainta, si nazuinta catre evlavie. Este neaparata nevoie de suferinta, de rabdare, de osteneala. Aceasta este, daca vreti, o mica jertfa adusa lui Dumnezeu pentru pacate. Iar Domnul va primi aceasta jertfa si va da harul Sau, care va vindeca toata patima si neputinta.

Este nepretuita si participarea rudelor, a apropiatilor la izbavirea celui suferind de narcomanie. Aici intra si rugaciunea pentru el, si sprijinul moral, dragostea si mila fata de el. Trebuie gasit si dezvoltat in sufletul suferindului tot ce este mai bun. Este important ca cel tratat sa nu se inchida in sine, sa simta caldura duhovniceasca, grija si interes pentru soarta lui din partea celor apropiati si a prietenilor.

Iata inca un sfat. Daca ati aflat ca odrasla dumneavoastra a inceput sa consume droguri, nu fiti agresivi: dati-i de inteles ca va este drag si ca vreti sa il ajutati.

Faptele striga

Deosebit de alarmanta este sanatatea sufleteasca si trupeasca a generatiei adolescente. Diluarea principiilor morale in societate, conditiile sociale dificile, puterea de cumparare scazuta si multe altele au cazut ca o grea povara asupra sufletelor fragile de copii.

Din trei-patru familii, una „scartaie din toate incheieturile“. Parintii multor copii abuzeaza de bautura, deseori se intalnesc mame alcoolice. Varsta la care incepe fumatul a coborat pana la limita de 10 ani la baieti si 12 ani la fete.

Nimeni nu se mai mira azi de faptul ca intre scolari au loc cu gramada relatii sexuale. Bolile venerice la adolescenti, prostitutia infantila sunt, vai, jalnice semne ale vremii noastre. Peste tot in mass-media sunt prezentate corpuri goale. Programele TV sunt „decorate“ cu titluri monstruoase, care acopera violenta, desfraul, ocultismul. Din 1986 pana in 1995 nivelul sinuciderilor la noi in tara a crescut cu 79%. In perioada reformelor, in fiecare an si-au pus capat zilelor mai mult de 60 de mii de rusi – un oras intreg de sinucigasi – in timp ce omorati de altii au fost doar 30 de mii. Si, lucru deosebit de tragic, in primul rand a crescut numarul sinuciderilor la tinerii intre 20 si 24 de ani: de 2,9 ori. La celelalte grupe de varsta ale populatiei adulte, factorul de crestere a fost intre 1,6 si 1,8.

Nivelul delincventei generale a crescut din 1987 pana in 1996 de 2,2 ori. Numarul casatoriilor a scazut in aceeasi perioada cu 17%, in timp ce numarul divorturilor a crescut cu 21%. Numarul copiilor nelegitimi a crescut intre 1985 si 1995 cu 76%. Convulsiile sociale din tara au nascut copii ai strazii. Indicatorii delincventei la minori cunosc cote inalte. Potrivit datelor Ministerului de Interne al Federatiei Ruse, la inceputul anului 1995 erau 50 de mii de copii ai strazii, iar 620 de mii de adolescenti aveau cazier la militie (datele sunt citate dupa profesorul N. Gundarov).

Ca urmare a faptelor sus-mentionate, statistica este trista: aproximativ 80% dintre copiii din tara noastra au nevoie de asistenta medico-psihologica. Din 35 de milioane de copii (in varsta de pana la 16 ani), aproximativ un milion sunt invalizi. Adica fiecare al 35-lea copil! Dintre tinerii care au fost declarati inapti pentru satisfacerea stagiului militar din motive de sanatate, 47 de procente erau reprezentate de cei bolnavi psihic.

Raspandirea afectiunilor neuropsihice de granita la copii si adolescenti a ajuns la cote fara precedent: 79%. Nervozitatea, excitabilitatea crescuta, labilitatea emotionala, tendinta spre conflicte, deteriorarea somnului sunt simptome tipice, care se intalnesc la 8 din 10 copii. Iata niste date ce inspaimanta: 20% din numarul total de sinucideri sunt comise de copii si adolescenti. Iar acum, statistica sinuciderilor la copii si adolescenti in anul 1996: 5-14 ani – 2756 de persoane; 14-19 ani – 2358 de persoane.

Cu totul, 5114 copii au facut acest pas cumplit, ireversibil. Si acestea sunt numai datele oficiale. In 92% din cazuri, sinuciderile au fost comise de copii din familii destramate.

Jumatate dintre fetele si baietii de 13 ani consuma deja alcool.

Fiecare al 10-lea avort este facut de o adolescenta.

Au aparut adolescenti-criminali in serie, lucru fara precedent in psihiatria judiciara. Putem numai sa presupunem cat de monstruos este nivelul de agresivitate din societatea noastra, de vreme ce el se reflecta in asemenea fenomene.

Pentru copii, incercarile incep de la cea mai frageda varsta. Iata cateva randuri din scrisoarea unei tinere mame: „Copiilor li s-a furat copilaria. «Multumita» televiziunii si mijloacelor de informare in masa, copiii mici stiu deja ce este sexul, cum si cu cine poti face sex. Cand vor creste, oare vor mai putea sa inteleaga ce este dragostea? Uitati-va ce desene animate li se prezinta copiilor. Pana si titlurile iti dau fiori: «Trasnitul», «Razboiul stelelor» si asa mai departe. Filme imorale si pline de ignoranta. Nu demult au prezentat desenul animat «Toti ajung in rai». Esenta acestui film: nu trebuie sa muncesti, trebuie sa joci jocuri de noroc pana ce castigi, iar in calitate de divertisment cultural apar fetele de la cabaret. Oare la noi copiii sunt mutilati dinadins? Si ce jucarii sunt in comert: luptatori ninja, extraterestri, roboti s.a.m.d. Pentru ce? Ce aduc aceste jucarii copiilor?“ Din pacate, autorul randurilor de fata primeste multe asemenea scrisori, si in fiecare din ele rasuna durerea si amaraciunea parintilor pentru ceea ce se petrece in jurul nostru.

Iata rezultatele unui studiu interesant, realizat de departamentele de politie si de educatie a populatiei din orasul Fullerton, statul California (S.U.A.), in martie 1988:

Principalele probleme din scoala in 1940:

1. Elevii vorbesc in timpul orelor;

2. Mesteca guma;

3. Fac galagie;

4. Alearga pe coridoare;

5. Nu respecta ordinea la randuri;

6. Se imbraca in mod nereglementar;

7. Se cearta in clasa.

Principalele probleme din scoala in 1988:

1. Consumul de droguri;

2. Consumul de alcool;

3. Graviditatea;

4. Sinuciderile;

5. Violurile;

6. Talhariile;

7. Bataile.

Comentariile sunt de prisos. Trebuie subliniat in mod special faptul ca aceste infricosatoare metamorfoze au avut loc in mai putin de 50 de ani, in timpul dezvoltarii vertiginoase in S.U.A. a materialismului. Credem ca acest rezultat este firesc in orice societate bazata pe conceptii materialiste. Sunt deja mai mult de 10 ani de cand modul proamerican de viata ne este bagat pe gat noua si copiilor nostri. La ce va duce asta? Prognoza care se intrevede nu este prea mangaietoare.

In mass-media – violenta si sexualitate. Activitatea sectantilor „de toate culorile“ este orientata spre subminarea valorilor duhovnicesti ale natiei.

Copiii sunt viitorul nostru! Cum va fi acest viitor?

Nu va lasati cumparati! (cuvant catre adolescenti, dupa diverse publicatii ortodoxe)

Copii! Jugul sub care sunteti bagati acum e mai cumplit decat cel tataresc. Tatarii au vandut ca robi pe pietele Asiei si Europei mii si mii de compatrioti ai nostri. Acum insa, fetele noastre nu mai sunt duse in robie de tatari, ci de asa-numita „cultura de masa“. Frangand impotrivirea rusinii firesti, aceasta dobandeste rezultate mai cumplite decat focul si sabia. Adolescentii incep sa nu mai dea doi bani pe fecioria si curatia date de Dumnezeu si firesti pentru orice om, sortindu-si sufletul si trupul unor chinuri cu neputinta de ocolit. Si baietii, si fetele se spurca cu tutun si injuraturi. Rasuna vorbele porcoase si muzica draceasca. Cinismul, nerusinarea, desfraul, cruzimea, narcomania de toate felurile au devenit fenomene de masa printre adolescenti. Copiii sunt provocati la pacat prin cultura pacatului, pentru ca noua generatie sa fie transformata in dobitoace incapabile de intemeierea unei familii normale, de efort creator, productiv, de apararea Patriei.

A te lua dupa „toata lumea“ inseamna pentru adolescentii contemporani ceea ce insemna pentru cei din secolul al XIV-lea a fi luat rob de salbaticii Hoardei pentru a fi vandut pe piata sclavilor. NU VA LASATI CUMPARATI!

Copii! Dusmanii tarii noastre s-au straduit sute de ani sa cucereasca tara noastra cu focul si cu sabia, insa de fiecare data au fost infranti cu rusine si si-au gasit mormantul pe nesfarsitele campii rusesti. Acum vor sa ne duca de pe pamantul nostru sub ochii ingaduitori si nepasatori ai adultilor, cu complicitatea tradatoare a autoritatilor. Acum vor sa nimiceasca poporul nostru nu cu armele, ci cu desfraul, cu pornografia, cu drogurile, cu tutunul si cu votca – asa cum stramosii lor i-au nimicit pe indienii americani.

Nu va lasati! Nu puneti mana pe josnicele reviste finantate din strainatate si pe toate celelalte scarbosenii ce urmaresc un singur scop: sa-i lipseasca pe toti viitorii miri si pe toate viitoarele mirese de casatoria intemeiata pe dragoste si credinciosie, transformandu-i in „parteneri“ si „partenere“ de 13-16 ani, „inzestrandu-i“ in acest scop cu instructiuni ilustrate, facand reclama acestor reviste la radio si la TV. Nu va uitati la filmele si reclamele desfranate, pline cu scene de dezmat si de violenta. Amintiti-va: cine priveste cu placere o scena de pacat de moarte, se face partas la el.

Copii! Numai Credinta, Biserica si dragostea de Patrie va pot da orientarea corecta in viata. Aceasta a fost orientarea dupa care s-au calauzit toti oamenii mari ai tarii noastre: toata cultura si statalitatea autentica s-au cladit la noi pe credinta crestineasca. Fie veti deveni crestini prin viata si faptele voastre, fie veti ajunge lepadaturi duhovnicesti, consumatori de „Playboy“ si de narcotice, turma cinica si marsava. Asa vor sa va faca Satana si dusmanii Patriei noastre. Dar voi impotriviti-va lor cu credinta, pentru sfintenie, pentru curatie si pentru dragostea adevarata! Dumnezeu, Preacurata Lui Maica si Sfintii toti va vor ajuta in aceasta nevointa.

In legatura cu desantata propaganda prin mass-media – prin televiziune si alte mijloace – a informatiilor privitoare la curvie si la desfrau, adica la legatura trupeasca nelegiuita ascunsa sub numele de „dragoste“ si de „cunostinte“, Biserica Ortodoxa este nevoita sa aminteasca baietilor si fetelor despre nevoia de a-si pazi nevinovatia si fecioria ca pe o „sfanta a sfintelor“ a personalitatii lor, ca pe lumina ochilor, pana la intrarea in casatoria legiuita. Amintiti-va ca rusinea, puterea de a te infrana de la satisfacerea poftelor trupesti, existenta casatoriei, prezenta religiei nu sunt idei abstracte, ci ceea ce il deosebesc pe om de animal.

Legatura trupeasca nelegiuita, in afara casatoriei, este pacat impotriva celei de-a Saptea Porunci si, alaturi de omor, intra in randul celor mai grele pacate de moarte, care omoara de vii sufletul si trupul!

Molipsindu-va de o boala rusinoasa (acestea sunt peste douazeci si nu exista nici un mijloc garantat de aparare impotriva lor pentru desfranati) sau facand un avort, puteti deveni neroditori pentru toata viata, pierzand astfel pentru totdeauna bucuria de a fi tata sau mama, ceea ce s-a intamplat deja cu un sfert din generatia mai in varsta – sunt atatea casatorii neroditoare acum tocmai din pricina acestor pacate. Aceasta fara a mai vorbi de faptul ca avortul, la orice varsta a produsului de conceptie ar fi fost facut, e o adevarata crima, iar curvia micsoreaza capacitatile mintale si creatoare.

Raspandirea acestui fel de pacat si nepasarea aproape generala fata de el, impunerea lui ca standard general nu justifica nicidecum in fata lui Dumnezeu pe cel sau pe cea care curveste. La Infricosatoarea Judecata, fiecare va raspunde pentru sine.

Iubite prieten! Adu-ti aminte ca Domnul ne-a dat cea mai bogata tara din lume, ca faci parte dintr-un popor care a creat o mare cultura, o minunata literatura, care a dat nastere unei multimi de savanti dintre cei mai mari, care a iesit biruitor in razboaie, si-a pastrat credinta si a dat lumii numerosi sfinti – si asta datorita puterii duhului stramosilor nostri, care ti-au lasat inteleptul proverb: „PAZESTE CINSTEA DIN TINERETE!“

In timpul consultului medical...

Intrebare: Fiul meu este narcoman. Exista clinici unde in cateva zile, cu ajutorul a diverse medicamente, sunt indepartate fenomenele de criza, este normalizat felul in care se simte bolnavul. Dar mai departe?

Principalul este nazuinta sincera, profunda, neclintita a fiului dumneavoastra de a o rupe cu drogurile. Narcomania este o boala la baza careia se afla pacatul constient al consumului de substante narcotice – iar Domnul iarta pacatele celor care se pocaiesc cu sinceritate.

Pacatele se vindeca in spitalul duhovnicesc, care este Biserica lui Hristos, prin Sfanta Taina a Spovedaniei, cand sufletul se marturiseste inaintea Crucii si a Evangheliei. Alta cale de vindecare nu exista. In rugaciunea pe care preotul o rosteste inainte de spovedanie auzim ca am venit la doctor si ca trebuie sa nu plecam nevindecati.

Adanca pocainta pentru pacatele savarsite, rugaciunea catre Doctorul Atotmilostiv al sufletelor si al trupurilor noastre, catre Preacurata Lui Maica si catre Sfintii lui Dumnezeu sunt primul pas spre vindecare: asta in cazul cand fiul dumneavoastra este botezat si daca in inima lui exista o scanteie de credinta crestineasca, de nadejde in mila Domnului. Iar daca nu, acesta este scopul catre care trebuie, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa tindeti.

Medicii sau psihologii cu experienta, preparatele medicamentoase si metodele psihoterapeutice (aplicate in mod moral) sunt doar un auxiliar, adeseori necesar si eficace. Dar nu mai mult.

Frecvent, cauza recaderii in dependenta de droguri sunt „prietenii de seringa“. De acest anturaj bolnavul trebuie s-o rupa fara intarziere. Stiu ca nu este usor de facut asta, dar este indispensabil. Mai ales la inceput trebuie sa stati mai mult cu fiul dumneavoastra, sa-l paziti literalmente.

Nu cumva, Doamne fereste, sa cereti „ajutorul“ vindecatorilor ocultisti si hipnotizatorilor de tot felul.

Intrebare: Se cunosc semne care pot sa ne indice consumul de droguri la un adolescent?

Se cunosc semne de acest fel. Ele pot fi clasificate in cateva grupe:

Semne fiziologice: paloarea pielii; pupile dilatate sau, dimpotriva, contractate; ochii inrositi sau tulburi; vorbire lenta, incoerenta; pierderea poftei de mancare, pierderea in greutate sau, din contra, apetitul exagerat; tusea cronica; proasta coordonare a miscarilor (clatinare sau poticnire)

Semne comportamentale: excitatia sau moleseala fara motiv aparent; indiferenta crescanda fata de toate; disparitii de acasa; absente nemotivate la scoala; deteriorarea memoriei si a atentiei; insomnia; deasa si nemotivata rasturnare a dispozitiei; scaderea succeselor scolare; cereri constante de „finantare“; disparitia din casa a banilor, a obiectelor de valoare, a cartilor, a hainelor, a ornamentelor; dese convorbiri telefonice; aspectul neingrijit

Semne evidente: urme de injectii; hartii si bancnote rasucite in forma de tubulet; lingurite ascutite, capsule, sticlute, cutii din tabla; cutii de medicamente cu actiune somnifera sau sedativa.

Nu o data am auzit la consultatie ceva de acest gen: „Pai, doar din cand in cand fumez «iarba» (marijuana). Heroina nu folosesc si nici n-am de gand. Si narcoman nu ma consider. Narcomani sunt altii...“ Asemenea logica este pacatoasa si gresita. Sufletul unui asemenea om este tot in robia patimilor, numai ca omul nu-si da seama inca, din pacate. Psihicul si sanatatea sufera din greu, desi poate nu ca la cei dependenti de heroina. Voi mai spune ca cei ce consuma marijuana, ecstasy si alte narcotice „usoare“ (cred ei) isi asteapta randul la heroina. Este doar o problema de timp.

La consult vine o familie...

Iata un exemplu de relatii intrafamiliale de care intalnim deseori in practica. La consult vine o familie: mama, tatal si fiul lor de 22 de ani, care se drogheaza. „Vechimea“ in consumul narcoticelor: doi ani. In timpul consultului a vorbit mai mult mama. Aceasta povestea cu multa emotie si insistenta. Caracterizandu-si fiul, nu era deloc selectiva in expresii (si asta in fata lui!). Tentativele acestuia de a intra in discutie erau curmate de ea in mod dur. „Stai jos si taci. Ce-ai mai putea tu sa spui?!“ – cam asa i se adresa.

Tatal sedea in fotoliu indiferent, se uita periodic la ceas si arata prin toata infatisarea sa ca, una peste alta, ii e totuna. Bineinteles, din punctul lui de vedere ar fi fost bine ca fiul sa se descurce fara droguri, dar in mod evident nu era interesat sa faca o schimbare in propria viata de dragul lui. Nici problemele duhovnicesti nu pareau sa-l intereseze. A fost vorba sa vina la consult toata familia, a venit si el – dar nu mai mult decat atat.

Pentru o vreme, am lasat in mod deliberat sa-mi scape initiativa. Era important sa observ familia in cauza, sa-i las sa se manifeste.

Lasand deoparte o serie de amanunte ale intalnirii noastre, ma voi opri asupra unui singur moment important. Cand am ramas singur cu tanarul, acesta mi-a spus pe fata: „Iti faci injectie si nu mai auzi nimic... Si mama nu ma mai poate «atinge»“.

In cazul dat, comportamentul autoritar, sufocant al mamei, cu toata dorinta ei de a-si ajuta fiul, n-a facut altceva decat sa-l afunde pe acesta si mai adanc in situatia lui nenorocita. Iar tatal... pur si simplu s-a instrainat din proprie initiativa.

Greseli si rataciri tipice care apar in cursul recuperarii

1. Lipsa unei lupte reale cu pacatul – din lenevie, nepasare s.a. Lipsa dorintei de schimbare in bine.

2. Nadajduirea in sine: „O sa ma descurc singur“, „N-am nevoie de ajutor“ s.a.m.d.

3. Nerenuntarea la tovarasia „prietenilor“ dependenti de droguri, deasa ramanere in mijlocul lor.

4. Dorinta de a obtine rezultate imediate (duhovnicesti, clinice s.a.) si dezamagirea daca aceasta nu se intampla.

5. Minciuna. Incercarile de a parea mai bun decat in realitate. Tainuirea consumului de narcotice.

6. Accentul pe mijloacele medicale de tratament, in conditiile in care asistenta medicala are o mica pondere in ansamblul masurilor de recuperare si se limiteaza doar la indepartarea sindromului de abstinenta.

7. „Scopul scuza mijloacele“, altfel spus tratament cu orice pret. Sub aceasta deviza, cei suferinzi de narcomanie devin prada diferitilor ocultisti, sectari sau pur si simplu schimba o patima cu alta (curvia, lacomia, jocurile de noroc s.a.m.d.).

Din corespondenta cu cititorii

„Stimate Dmitri Aleksandrovici!

Am citit cartea dumneavoastra «Din jurnalul unui psihiatru ortodox». Capitolul intitulat «Despre narcomanie si narcomani» mi-a insuflat nadejde si incredere ca am apucat-o pe drumul bun, mantuind viata si sufletul fiului nostru. Amarul familiei noastre este la fel de mare si indelung ca si necazul familiei despre care este vorba in cartea dumneavoastra.

Sunt deja patru ani de cand fiul nostru este narcoman. Nu o data s-a tratat si in centre de narcologie particulare, si la spitalul narcologic. Cea mai mare pauza in consumul de heroina a tinut 10 luni, dupa care i s-a nascut o fetita (este casatorit). Fetita are acum opt luni.

Fiul nostru este din nou «pe ac». Casatoria este in pragul destramarii. Domnul a facut sa ma intalnesc cu o femeie profund religioasa, care m-a sfatuit sa cer ajutorul lui Dumnezeu.

Dupa viata pacatoasa, patimasa pe care am trait-o, am revenit in Biserica, ma impartasesc, ma rog pentru fiul meu, am luat binecuvantare de la parintele sa postesc. Fiul a inceput sa-si constientizeze pacatul, varsa lacrimi de pocainta, dar deocamdata insanatosirea duhovniceasca merge foarte incet si cu poticniri. Eu insami sunt de-abia la inceputul caii duhovnicesti, nu sunt tare in Credinta si exista multe lucruri pe care nu pot sa i le lamuresc. As vrea sa apelez la ajutorul unor medici si psihologi ortodocsi in vederea intaririi fiului meu in Credinta si in nadejdea in Domnul.

A.P.“

Aceasta este doar una dintre numeroasele scrisori privitoare la narcomanie pe care le-am primit in ultimele luni. Ajutandu-i pe cei ce sufera de narcomanie, am observat urmatorul aspect. Primii vin la consult parintii. Cu glasuri tremuratoare, cu lacrimi in ochi. In familie – amar: fiul sau fiica consuma droguri. „Ce-i de facut? Cine poate sa ne scape copiii?“ – aceste intrebari sunt pur si simplu intiparite pe fetele si in inimile lor frante de durere.

Dupa scurte convorbiri, se clarifica de regula faptul ca viata duhovniceasca a parintilor s-a terminat dupa ce au primit Botezul, fara a fi apucat macar sa inceapa. Sau parintii nici nu sunt botezati. In mod corespunzator, si copiii lor au fost educati intr-o atmosfera lipsita de duhovnicie. Practic, nici unul dintre ei nu s-a gandit vreodata la faptul ca pacatuiesc greu. De Dumnezeu, de Biserica si-au amintit doar cand problema s-a pus clar si transant: ori viata, ori moartea grabnica.

In mare masura sunt vinovati parintii, care nu si-au invatat copiii sa vietuiasca crestineste, nu s-au ocupat de educatia lor, insuflandu-le adevaratele valori – valorile duhovnicesti. Rezultatul nu a intarziat sa apara.

Sa ne intoarcem insa la consult. Odrasla narcomana nu vine aproape niciodata impreuna cu parintii de prima data. „Inca nu este «copt»“, spun ei.

Altii isi conving parintii ca se vor lasa singuri de injectii, fara ajutorul nimanui – dar promisiunile lor raman, din pacate, vorbe goale.

Dupa clarificarea unei serii de amanunte indispensabile pentru recuperare si inainte sa aiba loc intalnirea cu preotul, recomand sa se inceapa insanatosirea duhovniceasca a mediului din jurul narcomanului. Aceste sfaturi sunt date parintilor, fiind cunoscute fiecarui ortodox. Care anume? A se face pocainta, a se deprinde cu rugaciunea, a posti, a merge la slujbe, a se cununa religios, a sfinti locuinta. Intr-un cuvant, trebuie sa li se spuna ca este nevoie sa fie cu Dumnezeu, sa se roage Lui, sa se pocaiasca de pacatele lor.

Imi amintesc cuvintele unui tanar: „Am venit aici (este vorba de un centru ortodox de recuperare – n. a.) ca sa primim ajutor, si am dobandit o noua conceptie despre lume, am dobandit Ortodoxia“.

Repet: boala narcomaniei este o boala ce tine de pacat. Ea nu poate fi biruita cu scalpelul chirurgului, cu raza laser sau cu tablete „tari“.

Inca ceva: cu ajutorul lui Dumnezeu, narcomanul poate fi facut destul de repede s-o termine cu drogurile, daca vrea cu adevarat asta. Cel mai greu este sa fie tinut in starea aceasta, sa fie invinsa dependenta cea pierzatoare. Memoria va pastra inca multa vreme in „magazia“ sa „dulceata“ pacatului, si poftele pacatoase de-abia asteapta prilejul sa intunece judecata. Insa Harul Dumnezeiesc va veni in ajutor, vindecand toata neputinta si patima. Trebuie doar ca bolnavul sa inseteze de acest Har, sa nu uite de suflet, sa nu paraseasca Biserica lui Hristos.

Inca o marturisire: „De trei ori m-am tratat in spital, dar nu mi-a ajutat, desi exista spitale ca lumea si doctori foarte buni. Unul dintre ei mi-a zis: «Sunt deja saisprezece ani de cand ma chinuiesc cu problema asta, dar...» Faci ciclul de tratament medicamentos, care tine patruzeci de zile, pe urma... pleci incotro vezi cu ochii.

Toti cunoscutii mei credeau ca sunt terminat. Ultima data cand am zacut in spital am vazut ca multi isi fac injectii cu drog si acolo. Prin sectie umblau din mana in mana doua seringi, si cine vroia se folosea de ele. Va imaginati cate boli venerice si cati infectati cu SIDA?! Am vazut cu ochii mei cum doi sanitari i-au rasucit mainile unui baiat, zicand: «Scuza-ne, dar ai SIDA».

Am facut cerere la seful de sectie, in care aratam ca nu cred ca este potrivit sa ma tratez in asemenea conditii... Si iar am inceput sa ma «intep».

Acum sunt noua luni de cand stau departe de drog. Am inteles ca narcoticele sunt lucru dracesc. Daca omul intelege ca este neputincios, bolnav, daca se pocaieste cu adevarat pentru asta, Domnul il va auzi.

N.O.“

Iata un alt exemplu, diametral opus.

Parintii unui tanar care consuma narcotice l-au trimis la pescuit de crabi in Kamceatka. Conditii aspre: pe vas – disciplina de fier, narcotice – de unde? Greu de crezut, dar tanarul a rezistat fara heroina vreme de patru ani (perioada de timp prevazuta in contractul de angajare), a castigat bani buni, s-a intors acasa si... a dublat doza de narcotice fata de cea de dinainte.

Parintii si cunoscutii erau literalmente in stare de soc. Li se paruse ca problema drogurilor e stearsa de pe ordinea de zi – si deodata asa ceva! Dupa parerea mea, asta s-a intamplat pentru ca tanarul in cauza n-a schimbat nimic in sufletul sau ca sa dezradacineze boala. Pur si simplu a asteptat cu rabdare terminarea contractului si totul s-a intors in fagasul de mai inainte.

Despre ajutorul trimis de Dumnezeu narcomanilor care s-au pocait

„Am «stat» pe heroina un an si jumatate. A fost cea mai crunta perioada din viata mea. Am pierdut tot: parinti, prieteni, omul iubit... Si, principalul, m-am pierdut pe mine insami, mi-am pierdut SUFLETUL!

Nu-mi trebuia nimic. Toata energia mea se indrepta spre cautarea dozei urmatoare. Imi inselam parintii, oamenii apropiati. Era un cosmar. Nu mi-a ramas decat sa astept sfarsitul tuturor acestor chinuri. Narcoticele m-au terminat, mi-au pierdut sufletul.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, acum traiesc fara narcotice. Asta nu este altceva decat o minune. Doar Domnul poate sa ne izbaveasca din acest adanc!

Sunt fericita si recunoscatoare Domnului pentru izbavirea mea.

S., 22 de ani“

„La 19 ani m-am «asezat» pe ac. Imi bagam psihostimulante, in principal efedrina. In Dumnezeu nu credeam. Timp de doi ani am incercat sa ma las prin propriile eforturi, dar toate tentativele au fost nereusite. Mai mult de patruzeci de zile nu rezistam. Pe atunci, narcomania era privita ca delict. Am inteles ca ma asteapta ori inchisoarea, ori LTP-ul9. Apropiatii mei nu stiau ca ma «intep». De sot m-am despartit. Aveam in grija un copil mic...

Dupa ce am trecut prin moarte clinica, am inteles ca exista Dumnezeu si mi-am dat seama ca nu ma voi putea lasa de droguri fara ajutorul Lui. La scurta vreme dupa aceea, nu imi aduc aminte cum, am vrut sa intru in biserica. Facand asta, m-am apropiat de o icoana care parca m-a tras la ea (aveam sa aflu mai tarziu ca este icoana Maicii Domnului «Feodorovskaia»). Am inceput s-o rog pe Nascatoarea de Dumnezeu sa ma izbaveasca, sa ma vindece de patima narcoticelor, zicand asa: «Maica Domnului, si tu esti Mama: daca nu pentru mine, pentru Copilul Tau ajuta-mi!» Eram imbracata groaznic, machiata strident. Oamenii se uitau la mine piezis, dar nimeni nu mi-a zis nimic. M-am rugat pentru prima data in viata, imi curgeau lacrimile siroaie. Nu mai voiam sa plec din biserica.

Au trecut cateva luni, dar tot nu m-am lasat de pacat. Iata insa ce mi s-a intamplat. Stateam pe peron, asteptam trenul electric, cand in cap mi-a rasunat un glas: «Ce faci? Semeni cu oamenii care plutesc pe apa curata, dar beau necuratii». Am inceput sa ma dezvinovatesc in gand: «Nu pot sa ma las, n-am putere» – si aud raspunsul: «Poti. Ai putere». Si am simtit ca intr-adevar pot.

M., 29 de ani“

Aceasta fata n-a mai consumat niciodata droguri, a devenit crestina, s-a imbisericit si actualmente se straduieste sa-i ajute cu ce poate pe oamenii care vor sa scape de acest pacat.

Am in mana scrisoarea unui om care a consumat droguri, cu pauze, aproximativ 11 ani, a executat de doua ori pedepse privative de libertate in colonii de munca, si-a pierdut familia, serviciul. Si iata ca acest om a venit la credinta, L-a dobandit pe Dumnezeu.

El scrie ca deja merge regulat la biserica, a inceput sa faca pocainta pentru pacate, insa narcoticele l-au „tinut de gat“, desi micsorase simtitor dozele. Lupta cu narcoticele a fost foarte anevoioasa, dar Domnul a facut minunea vindecarii. Iata cum s-a intamplat.

„Noaptea aceea este pentru mine de neuitat, ca inceput al izbavirii mele. Cea mai mare parte din noapte m-am rugat cu lacrimi ca Domnul sa ma miluiasca. Si intr-o clipa am simtit ca sunt liber de droguri... ei bine, ceea ce a fost cu mine dupa aceea din punct de vedere fizic, Dumneavoastra, ca medic, stiti, in schimb duhovniceste... mi se pare ca e cu neputinta de povestit bucuria pe care am trait-o: ea poate fi numai traita“.

Acum, autorul acestei scrisori munceste pe langa biserica si multumeste Domnului pentru marea mila pe care i-a aratat-o.

Mijlocirea cereasca

Daca tot am vorbit despre boala betiei, in traditia crestina se obisnuieste ca, pentru izbavirea de patima betiei (iar acum si de a narcoticelor), oamenii sa se roage Mucenicului Bonifatie, Cuviosului Moise Arapul, Sfantului Ioan din Kronstadt, Ierarhului Bonifatie cel Milostiv.

Rugaciune catre sfantul inger pazitor

Ingerul lui Hristos, pazitorul meu cel sfant si acoperitorul sufletului si al trupului meu, iarta-mi toate cate am gresit in ziua de astazi si de toata viclenia vrajmasului meu celui potrivnic ma izbaveste, ca sa nu manii cu nici un pacat pe Dumnezeul meu, si te roaga pentru mine, pacatosul si nevrednicul rob, ca sa ma arati vrednic bunatatii si milei Preasfintei Treimi si Maicii Domnului meu Iisus Hristos si tuturor Sfintilor. Amin.

Rugaciune catre Sfantul Mucenic Trifon

O, Sfinte Mucenice Trifone, grabnic ajutatorule al tuturor celor ce la tine alearga si se roaga inaintea sfintei tale icoane, degraba ascultatorule si mijlocitorule!

Auzi-ne si acum in tot ceasul rugaciunea noastra, a nevrednicilor robilor tai, care cinstim sfanta pomenirea ta: ca tu, bineplacutule al lui Hristos, insuti ai fagaduit mai inainte de iesirea ta din viata aceasta stricacioasa ca te vei ruga Domnului pentru noi si ai cerut de la Dansul darul acesta: daca cineva, in oricare nevoie si intristare a sa, va prinde a chema sfant numele tau, acela izbavit va fi de toata navalirea celui rau. Si precum oarecand pe fiica imparatului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, asijderea si pe noi pazeste-ne de cursele lui cumplite in toate zilele vietii noastre si mai vartos in ziua cea infricosata a suflarii noastre celei de pe urma mijloceste pentru noi, cand intunecatele chipuri ale viclenilor draci ne vor impresura si vor incepe sa ne infricoseze.

Fii noua atunci ajutator si grabnic izgonitor al viclenilor draci si la Imparatia Cerurilor calauzitor, unde acum stai cu ceata sfintilor inaintea Scaunului lui Dumnezeu; roaga pe Domnul sa ne invredniceasca si pe noi a fi partasi ai veseliei si bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreuna cu tine sa ne invrednicim a slavi pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Mangaietorul, in veci. Amin.

Rugaciune catre Sfantul Mucenic Bonifatie

O, mult patimitorule si intru tot laudate Mucenice Bonifatie! La acoperamantul tau alergam acum: rugaciunile noastre, celor ce te laudam, nu le lepada, ci cu milostivire auzi-ne. Vezi pe fratii si pe surorile noastre care de greaua neputinta a betiei sunt tinuti si pentru aceasta cad de la Maica lor, Biserica lui Hristos, si de la mantuirea vesnica.

O, sfinte Mucenice Bonifatie! Atinge-te de inima lor cu harul cel dat tie de la Dumnezeu, degraba scoala-i din caderile pacatoase si la mantuitoarea infranare adu-i pe ei. Roaga pe Domnul Dumnezeu, pentru Care ai patimit, ca iertandu-ne noua gresalele noastre sa nu intoarca mila Sa de la fiii Sai, ci sa intareasca intru noi trezvia si intreaga intelepciune, sa ajute cu dreapta Sa celor ce au facut mantuitorul legamant al trezviei ca sa-l pazeasca ziua si noaptea pana intru sfarsit, intru El priveghind, si intru El sa dea raspuns bun la Judecata cea Infricosata.

Primeste, bineplacutule al lui Dumnezeu, rugaciunile mamelor ce varsa lacrimi pentru copiii lor, ale femeilor cinstite care se tanguiesc pentru sotii lor, ale copiilor orfani si sarmani parasiti de catre betivi, ale noastre, tuturor ce la icoana ta cadem, si sa ajunga aceasta plangere a noastra la Scaunul Celui Preainalt ca tuturor cu ale tale rugaciuni sa ne daruiasca sanatatea si mantuirea sufletelor si trupurilor, iar mai vartos Imparatia Cerurilor. Acopera-ne si ne pazeste de vanarea celui viclean si de toate cursele vrajmasului; in ceasul iesirii noastre ajuta-ne sa trecem fara impiedicare prin vamile vazduhului si cu rugaciunile tale ne izbaveste de osanda cea vesnica.

Deci roaga pe Domnul sa ne daruiasca dragoste nefatarnica si neclintita de Patria Cereasca inaintea vrajmasilor vazuti si nevazuti ai Sfintei Sale Biserici, ca sa ne acopere mila lui Dumnezeu in nesfarsitii veci ai vecilor. Amin.

Rugaciune catre Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima bauturii

Mare este puterea pocaintei! Nemasurata este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintai ai fost talhar, insa apoi te-ai ingrozit de pacatele tale, ai dobandit frangere de inima pentru ele si intru pocainta ai intrat in cinul monahicesc, si astfel, intru mare plangere pentru faradelegile tale de mai inainte si intru ostenicioasele nevointe ale postirii si rugaciunii ai petrecut zilele tale pana la sfarsit, si te-ai invrednicit prin harul lui Hristos de iertare si de darul facerii de minuni.

O, Cuvioase, care de la pacate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajuta si robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt trasi la pierzare, prin vatamarea sufletului nemuritor si a trupului, care este biserica a Duhului Sfant, de intrebuintarea fara de masura a bauturii, dar care se roaga tie. Pleaca spre dansii privirea ta cea milostiva si nu ii trece cu vederea, ci ia aminte la dansii, care la tine alearga.

Roaga, Sfinte Moise, pe Stapanul Hristos, ca El, Cel Milostiv, sa nu ii lepede pe dansii, neputinciosii si nefericitii, pe care a pus stapanire patima bauturii, si sa nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindca toti, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost rascumparati prin Preacuratul Sange al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugaciunea lor si a noastra. Goneste de la dansii pe diavolul, daruieste-le putere sa-si biruie patima, adu-i pe calea binelui, slobozeste-i din robia betiei, izbaveste-i din pierzarea bautului fara masura, ca innoindu-se intru trezvie duhovniceasca si intru minte luminata sa indrageasca toata infranarea si buna credinta si vesnic sa proslaveasca pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mantuieste zidirea Sa, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ingradeste-ma cu sfintii Tai ingeri, cu rugaciunile Atotpreacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu puterea Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, a sfantului mai mare voievod al lui Dumnezeu, Mihail, si a tuturor celorlalte Ceresti si netrupesti puteri, ale sfantului proroc, Inainte-Mergator si Botezator al Domnului, Ioan, ale sfantului apostol si evanghelist Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, a sfintitului mucenic Ciprian si ale sfintei mucenite Iustina, a sfintilor ierarhi Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Leon, episcopul Cataniei, Nichita al Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a cuviosilor Zosima si Savatie de la Solovat, Serafim din Sarov, facatorul de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis si Agapi si maicii lor Sofia, a sfantului mucenic Trifon, a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana si a tuturor sfintilor Tai: ajuta-mi mie, nevrednicului robului Tau (numele), izbaveste-ma de toate bantuirile vrajmasului, de tot raul, vrajitoria, farmecul si de oamenii cei vicleni, ca sa nu-mi poata pricinui vreun rau. Doamne, cu lumina stralucirii Tale pazeste-ma dimineata, si la amiazazi, si seara, si cand merg spre somn, si cu puterea harului Tau abate si departeaza toata reaua paganatate, care din insuflarea diavolului se lucreaza. Intoarce iarasi intru cele mai dedesubt tot raul care se unelteste si se lucreaza, ca a Ta este imparatia, si puterea, si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Amin.

A zis din nou: „mama“

Exemplu de ajutor haric al Sfantului Ioan Rusul (din cartea

„Noi minuni ale Sfantului Ioan Rusul“, alcatuita de protoiereul Ioan Vernezos, Grecia, 1997)

„In iunie 1976, intr-un satuc de munte din apropierea orasului Arta (Grecia) au venit trei din cei patru adolescenti care invatau la gimnaziul din oras. Lipsea doar Athanasios, fiul Dimitrei P. Singurul copil al mamei sale, acesta isi pierduse de timpuriu tatal in urma unei boli de ficat. Cu toata saracia sa, mama a vrut ca fiul ei sa invete carte. L-a trimis la Arta. Acolo el a absolvit gimnaziul, pe urma si liceul. Afland ca fiul ei n-a venit in sat, mama a dat fuga la colegul lui, Gh. Ghiuzelis, sa afle ce s-a intamplat. Gheorghios i-a povestit tot adevarul. Din luna martie, Athanasios incetase practic sa mai invete, nimerind intr-un anturaj de proasta calitate; renuntase la camera si disparuse nu se stie unde. «Pricepe, tusa Dimitra, cu el se intampla ceva necurat».

Mama s-a inspaimantat. Nici nu putea sa planga de atata amaraciune. Pentru ce stransese cureaua in toate privintele, pentru ce rabdase atatea lipsuri? In cele din urma, s-a hotarat sa plece la Arta. De la vecinii locuintei pe care o inchiriase pentru fiul ei a aflat toate amanuntele. Dar unde sa mearga, unde sa-si caute fiul? Dupa intoarcerea in sat, mama s-a rugat zi si noapte, cerand ajutorul lui Dumnezeu.

Si iata ca dupa patru zile fiul i s-a intors acasa – neingrijit la infatisare, cu privirea inraita. Nu l-a mai recunoscut. In ce se prefacuse?! In loc de «buna ziua» a auzit atat: «Hei, stiu ca ai bani. Da-i incoace, ca ma grabesc». Mama a incercat sa spuna ceva, dar a primit o lovitura in spate. Luand banii, fiul a disparut. Dupa ce cheltuia ceea ce lua, venea din nou. Isi batea mama, lua banii si disparea. Opt ani a continuat aceasta drama. Mama s-a transformat intr-un schelet ambulant. Se intreba: «Oare va pleca fiul ei pana la urma din banda de narcomani sau va fi aruncat in inchisoare? Dar daca va muri?»

In deznadejdea sa, nefericita a primit de la o vecina urmatorul sfat: «Mergi la moastele Sfantului Ioan din insula Evvia (Eubeea). Este facator de minuni. Roaga-l: el o sa auda durerea ta, o sa te ajute in intristarea ta».

A mers. S-a facut slujba inaintea moastelor, dupa care biata femeie a strigat: «Da-mi inapoi fiul, Sfinte Ioane! Gaseste-l, lumineaza-i mintea! Sa-mi spuna, ca inainte, mama».

In ziua urmatoare am savarsit Liturghia, pomenind numele fiului ei ratacit, si mama a plecat. In sat a gasit casa descuiata: fiul o astepta.

Primele cuvinte pe care i le-a spus acesta au fost: «Mama, m-am intors, tu ai vrut asta. Imi pare rau pentru ce-am facut. Acum o sa traiesc in aceasta casa – casa tatalui meu. Doar ieri am inteles ca m-am purtat ca un criminal fata de tine si fata de mine insumi».

Mama n-a fost in stare sa-si tina lacrimile. Doar seara a putut sa zica: «Bine ai venit, copilul meu. Maine dimineata merg sa-i multumesc celui care te-a gasit si te-a adus acasa».

Dupa doua zile am vazut-o din nou in biserica pe femeie. Am crezut ca nici n-a ajuns acasa – dar nu, ajunsese si isi aflase fiul, care i-a zis din nou «mama»“.

In ajutorul medicului si psihologului ortodox

Program de recuperare duhovniceasca

si medico-psihologica a celor suferinzi de narcomanie

Acest program este religios-moral si a fost conceput pentru cei de confesiune ortodoxa sau care nazuiesc sa cunoasca Adevarul sfintei Ortodoxii si sa-si invinga boala pacatoasa cu ajutorul lui Dumnezeu.

Scopurile si sarcinile programului

Acordarea de asistenta duhovniceasca si medico-psihologica celor suferinzi de boala narcomaniei. Bazele programului sunt duhovnicia Ortodoxa, precum si raportarea la consumul de droguri ca la un pacat greu, in conditiile unei atitudini evlavioase, care vede in sufletul suferindului chipul lui Dumnezeu.

Scopul fundamental al terapiei narcodependentei nu este numai eliminarea dependentei de narcotice, ci si conlucrarea la renasterea morala, duhovniceasca a suferindului.

Sarcini fundamentale

1. Eliminarea dependentei fizice de narcotice.

2. Rezolvarea problemei dependentei psihice de narcotice pe calea rezolvarii prealabile a celor de profunzime, ce tin de personalitate, de conceptia despre lume si de problemele morale.

3. Profilaxia narcomaniei.

Programul este orientat spre:

- izbavirea de boala narcomaniei;

- renasterea morala a personalitatii;

- reintegrarea in familie, in societate.

Continutul programului

Majoritatea autorilor (atat savanti narcologi, cat si medici practicieni) disting trei etape consecutive in tratamentul narcomaniei, si anume:

a) etapa dezintoxicarii si a fortificarii generale;

b) etapa actiunii orientate asupra personalitatii;

c) etapa terapiei de sustinere.

Prima etapa a tratamentului – etapa terapiei de dezintoxicare si de fortifiere generala – include prescrierea de substante medicamentoase in doze terapeutice, cum ar fi: tranchilizante, neuroleptice, preparate detoxifiante, vitamine, medicatie simptomatica (analgetice s.a.). Daca este cazul, se poate efectua piroterapie, hemosorbtie. In fazele ulterioare se prescrie fizioterapie. Actiunea medicamentoasa este insotita de psihoterapie rationala (explicativa). Etapa terapiei medicamentoase trebuie sa fie realizata in conditii spitalicesti (mai rar in ambulatoriu) de specialisti psihiatri-narcologi.

Etapa actiunii orientate asupra personalitatii narcomanului este alcatuita din: psihoterapia tulburarilor de granita: anxietatea, depresia, irascibilitatea, tensiunea interioara, insomnia s.a.; insotirea psihoterapeutica a remisiunii; psihoterapia de familie; analiza circumstantelor care pot provoca recaderea si cautarea in comun a cailor de invingere a acesteia; scoaterea la lumina a trasaturilor pozitive ale personalitatii celui ce sufera de narcomanie si sprijinirea pe ele in cursul procesului recuperator; diagnosticarea psihologica si elaborarea unui complex de recomandari potrivite cu tipul psihologic de personalitate al suferindului.

Una dintre cele mai importante sarcini ale psihoterapiei ortodoxe este ajutarea omului (pacientului) sa constientizeze mecanismele psihologice patimase ale bolii ori situatiei conflictuale; formarea la cei ce sufera de narcomanie a unei atitudini care priveste narcomania ca pe o boala ce tine de pacat; examinarea problemelor privitoare la sensul vietii, la conceptele de „pacat“ si „patima“, convorbiri despre virtutile crestinesti; pregatirea duhovnicesc-psihologica pentru Taina Spovedaniei; conlucrarea la imbisericirea bolnavului.

Indrumarea pastorala

– convorbiri pastorale si predici;

– studierea in grup a Sfintei Scripturi;

– participarea la viata bisericeasca si la Tainele Bisericii;

– viata liturgica, slujbe, pelerinaje;

– recuperarea duhovniceasca si imbisericirea in conditii manastiresti (bolnavul sa faca ascultare doua-trei luni intr-o manastire).

Etapa terapiei de sustinere si a asistentei duhovnicesc-psihologice se realizeaza sub forma pastoratiei sufletesti, a observarii medicale si psihologice dinamice.

Activitatea profilactica

– conferinte in diverse medii: scolar, studentesc, militar etc.;

– publicarea de articole, brosuri, carti care elucideaza problema narcomaniei si a esentei ei duhovnicesti;

– aparitii cu acelasi scop la radio si ëá televiziune;

– pregatirea de materiale audio si video in scopul difuzarii lor in masele largi ale populatiei.

de Dr. Dmitri Aleksandrovici Avdeev

din cartea "Cand sufletul este bolnav"